O poveste de iubire nu e despre cei care isi pierd inima, ci despre cei care gasesc acea fiinta intristata pe care, cand o aflii, trupul nu mai poate insela cu nimeni, nu mai are nicio masca- nici intelepciunea somnului, nici ritualul fasoanelor sociale. Este o mistuire a sinelui si a trecutul.



Michael Ondaatje- Pacientul englez

luni, 20 septembrie 2010

Stii ca de cele mai multe ori ..gasesc raspunsurile tale ca o amagire..!
...Ma indulcesti..imi dai sperante ma ajuti sa vad un "noi" care de mult nu mai exista..Dar ma faci sa visez la casa frumoasa de la marginea orasului..si cei doi copii care seamana cu tine..ca asa am stabilit stii nu?
                    .. Si mai stii ca amintirea ta imi sufoca toate simturile..si ca parfumul tau imi inunda narile la fiecare adierea a vantului..Si ochii tai sunt cei pe care ii vad in oglinda in fiecare dimineata..? Si bratele tale puternice care acum nu mai sunt aici sa ma ocroteasca..m'au abondat puterile..si nu mai am nici rujul ala frumos..are avea culoarea zambetului.si acum imi e frig..si sunt singura la un inceput de drum..si marturisesc ca mi'e dor.. Cel mai tare imi lipseste zambetul tau. Tu zambesti ca un copil.. si ma urasc pentru ca nu am curajul sa te sun sa iti spun ce simt..si ma urasc pentru ca toata lumea ma crede rea ca am renuntat la el pentru o iubire imposibila..iubirea ta..!! Si ma urasc pentru ca eu am facut iubirea asta imposibila..Si..

                                             ..Iubesc prea mult ceea ce esti..ca sa pot renunta

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu